SA RESPECTAM SCOALA!

Esenţa educaţiei incluzive este ca atât profesorii, cât şi comunitatea să respecte şcoala şi procesul de învăţare. Astfel vor fi repectaţi şi învăţăceii, indiferent de etnie, provenienţă socială sau grad de handicap, vor învăţa să se respecte între ei şi vor deveni oameni de încredere în societate.

Rolul educaţiei este acela de a educa şi nu de a diferenţia. «Îmi doresc ceea ce este mai bun pentru copilul meu» este o frază foarte des rostită de părinţi. «Îmi doresc elevi buni şi dornici să înveţe» este dorinţa fiecărui profesor, învăţător sau educator. Diferenţierea vine deseori din înţelesul greşit al acestor vorbe, din idei preconcepute şi stereotipii. În cazul părintelui, a-şi dori cel mai bun pentru copilul său înseamnă a nu fi de acord cu învăţământul multietnic, iar în cazul profesorului a-şi dori elevi foarte buni înseamnă a percepe acelaşi nivel pentru toţi copiii dintr-o clasă. Acestea sunt doar câteva exemple pentru care Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, prin Programul “Acces la educaţie pentru grupuri dezavantajate” a considerat necesară accesarea de fonduri şi implemetarea unui astfel de program în România.

Cel mai important aspect al educaţiei este că aceasta depinde atât de familie, cât şi de şcoală. În primii ani de viaţă, copilul se află în grija părinţilor, bunicilor sau altor grade de rudenie, ce îl învaţă să meargă, să vorbească, să îi identifice ca familia. Apoi vine grădiniţa – primul contact cu o autoritate necunoscută şi alţi copii, proveniţi din alte medii, în care copilul învaţă să socializeze, să împartă jucăriile sau să se joace împreună cu alţii. În şcoală, proaspătul elev întâlneşte primul mentor şi îşi creează deja aşteptări, acumulează cunoştinţe şi învaţă alături de colegii săi.

Astfel, copiii, în dorinţa lor de a desfăşura multe activităţi şi jocuri ale copilăriei, nu ţin cont de diferenţele dintre copii (unele mai evidente, altele mai ascunse). Asta dacă nu cumva la ei acasă, părinţii au folosit expresii de genul: «dacă nu eşti cuminte, te dau la ţigani.» În aceşt caz, putem afirma că discriminarea se învaţă adesea în familie, iar cadrul didactic va avea o misiune grea să-şi conştientizeze elevii că «În şcoală nu este loc pentru discriminare…»

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s